„JURNALUL CU ŞOAPTE” in PREMIERA la Iasi

Proiectul SMART, iniţiat de Centrul de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi în colaborare cu Biroul de Poliţie pentru Centrul Universitar Iaşi şi derulat în perioada mai 2010 – iunie 2011, are ca scop dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul populaţiei tinere din municipiul Iaşi, aflată într-o formă de învăţământ, prin intermediul programelor de informare si de petrecere a timpului liber, pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi/sau droguri licite/ilicite.

Promovând ca alternativă la consumul de droguri, petrecerea timpului liber a tinerilor prin participarea la activităţi cultural – artistice, vă invităm la  PREMIERA piesei de teatru „JURNALUL CU ŞOAPTE”, ce va avea loc JOI, 31 martie 2011 ora 19.00, la Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi, în Sala Gaudeamus. INTRAREA ESTE LIBERĂ.

Adaptarea după textul scris de Paul Constantin Chitic, este jucată de actorii:  Alexandra Alcafoae, Andreea Olaru, Emma Toma, Alice Sfaiţer şi Alexandru Tatu, studenţi ai Universităţii de Artă „George Enescu” Iaşi; regia şi scenariul dramatic este realizat de Andrei Ciobanu, iar coregrafia de Alice Sfaiţer.

Piesa reprezinta povestea unei fete inocente care intra intr-un anturaj nepotrivit, careia i se deschid brusc ochii si gusta din ,,bucuriile” care i se ivesc, care evolueaza intr-o involutie a vietii si care isi pierde propria identitate, care aluneca pe o panta descendenta a destinului si, in cele din urma da dovada de un curaj nemarginit sau o lasitate de nedescris…sau povestea unui jurnal prafuit care prinde viata. O piesa cu si despre tineri, dar nu numai pentru ei.

Mesajul îndeamnă la reflectare asupra deciziilor luate şi la modul în care ne este influenţată viaţa, atunci când suntem atraşi în capcana drogurilor.

Pentru detalii:

www.smart.istud.ro

Tramvaiul 13

Ce are nume predestinat, e unsuros, miroase ingrozitor vara, e mereu plin la ore de varf si trece prin masini stationate la semafor?

E crudul adevar pe care il vedem in fiecare zi, trecem pe langa el sau adeseori ne urcam in el. Un adevarat tanc elvetian utilizat in stil romanesc a facut victime si a socat iesenii. Am vazut zeci de stiri pe aceasta tema, toate din unghiuri diferite. Un unghi a fost insa omis. Nu a fost intrebat niciun vatman cam cat de greu este sa tii pe sine un tramvai in conditiile in care liniile sunt jalnice, penele de curent sint ceva la ordinea zilei, traficul este infernal in orele de varf iar soferii iti apar de nicaieri in fata vizorului. Cam cate riscuri isi asuma un vatman cand ia in primire la 5 dimineata un tramvai vechi de peste 30 de ani? Cam cat de greu ii este sa lucreze cand nu are asigurat nici macar minimum de confort, nici macar o sticla cu apa sau o usa care sa il apere de frig si curent? Oare cum reuseste sa conduca prudent si incet atunci cand are de facut o norma pe zi care este inscrisa pe foaia de parcurs la capatul liniei? La ce stres este supus ori de cate ori apare o defectiune tehnica? La ce probleme de coloana sa se astepte pe la 50 de ani?

La ce dosar penal sa se astepte atunci cand, stresat de toti factorii enumerati mai sus isi spun cuvantul si omul nu reuseste sa reactioneze in timp util, sau daca reuseste nu-l ajuta nici sina defectuoasa, nici panta inclinata, nici tramvaiul uzat? Cum mai poate trai cu oameni pe constiinta din cauza sistemului si nu din cauza lui? La intrebarile astea ar trebui sa afle raspuns cei care desfasoara ancheta. Asta daca nu sunt cumva preocupati sa bage gunoiul sub pres.

O sa mi se raspunda “nu-i obliga nimeni sa faca meseria asta. Ok,  sa nu se mai faca lumea vatman sau sofer de transport public. Atunci cine va mai transporta sute de mii de ieseni zilnic?

Personal ma astept la solidaritate din partea tuturor vatmanilor. Oricaruia i se putea intampla.

Tibanesti

O zi plina, frumoasa, oameni primitori, o poveste extraordinara despre locuri in care credeam ca voi gasi numai namol.

Tibanesti. Conacul P.P. Carp

Voi reveni cu amanunte.

Va urma o serie de teasere.

O seara buna

Despre radio si pasiuni care cladesc un viitor

Lucian Balanuta, student la Facultatea de Jurnalism din Iasi, colaborator Radio Iasi

anna_b2508: hai ca o luam cu inceputul

anna_b2508: de ce ai ales sa dai la facultatea e jurnalism?

anna_b2508: ai terminat un  proful de mate info

Lucian Balanuta: Dorinta asta de a aplica pentru facultatea de jurnalism subzista de foarte mult timp in mine. Tocmai pentru ca specificul clasei mele de liceu era mate-info, am incercat sa caut un alt domeniu, care sa aiba la baza matematica si la care sa fiu primul. Inca din clasa a 9-a am facut pregatire la informatica, fortandu-mi creierul sa accepte acest obiect ca o pasiune pentru ca stiam ca din acest domeniu ai foarte multe deschideri. Era o problema, eram printre primii din liceu, insa la nivel judetean nu puteam sa imi fac loc printre elevii de la Liceul de Informatica. A venit sansa radioului liceului unde am fost acceptat din prima. Imi revenise acea pasiune de care eram legat inca de la inceput. Era singurul lucru la care nu imi pierdeam rabdarea. Faceam totul din placere si simteam Lucian Balanuta: ca pe viitor nu voi avea concurenta.Lucian Balanuta: Clasa in care eram era dependenta de performanta, se alimenta cu performanta si imi gasisem in sfarsit domeniul unde puteam performa.

anna_b2508: radio-ul liceului ti-a deschis apetitul. cum ai continuat mai departe?

Lucian Balanuta: Mai departe pot sa spun ca am avut un noroc imens. Sunt de parere ca abilitatea nu poate exista fara oportunitate. Imediat dupa ce am dat bacul, o prietena foarte draga, pentru care am tot respectul si careia ii voi fi profund recunoscator mi-a facut cunostiinta cu doamnele profesor de la Radio Nord-Est. Daca am ajuns sa ma trezesc in vacanta de vara la ora 6.00 pentru a merge sa fac teren si sa prezint stirile, inseamna ca apetitul ala nu fusese pe deplin satisfacut. Practic, anul 1 de facultate a pornit cu un avantaj considerabil. Atat doamna profesor Violeta Cincu cat si doamna profesor Silvia Craus mi-au deschis ochii cu privire la aceasta meserie si pentru ca aveam obieciul sa intreb tot felul de lucruri, am pornit deja cu unele cunostiinte solide, combinate si cu practica.

anna_b2508: nu ti-a fost greu totusi sa ai deja un program destul de matinal si ore al facultate? cum le-ai impacat pe amandoua?

Lucian Balanuta: Chestia asta a intervenit o data ce norocul a mai cunoscut o dimensiune. S-a eliberat un post de corepondent local la Europa FM, iar eu am fost prima persoana recomandata pentru acel post. Nici nu incepusem facultatea si eram deja ancorat solid pe piata muncii. Atunci poate din naivitate si poate din simplul fapt ca prioritizasem facultatea in dauna serviciului, dupa aproximativ 4 luni nu am mai continuat munca la Europa FM. De obicei imi place sa iau lucrurile gradual, ori in acel context fusesem bombardat deja pe trei fronturi. Poate nu a fost cea mai buna decizie, dar am considerat ca voi mai prinde, pe viitor si alte ocazii. Voiam sa continui pe aceeasi linie ca atunci cand eram in liceu.

anna_b2508: ce anume te-a impiedicat sa continui cu toate trei? nu te simteai in stare sa faci fata cerintelor?

anna_b2508: pana la urma a face performanta implica foarte multa munca si dedicatie pentru domeniul respectiv

Lucian Balanuta: Eram in situatia in care nu imi puteam tine cuvantul fata de obligatiile pe care mi le asumasem. Neexperimentat fiind, simteam ca nu pot impusca doi iepuri dintr-un foc, desi sunt impotriva acestui proverb. Aveam nevoie de un mai mare timp de coacere pentru a-mi extinde limitele. Am ales facultatea si practica la radio Nord-Est, iar pentru acel moment a fost cea mai buna alegere.

anna_b2508: si totusi un an mai tarziu te-ai inscris la facultatea de drept. ce te-a facut sa alegi acest drum?

Lucian Balanuta: in acel moment ma repozitionasem, mi-am reevaluat situatia si am constatat ca limitele mele nu au fost atinse. Facultatea de Drept a venit pentru a-mi completa anumite cunostiinte de care voi avea nevoie in domeniul jurnalismului. Aveam si modelul unor colegi de liceu de care sunt legat de o prietenie de sorginte familiala si la care observasem ca si ei isi puteau onora cuvantul, cu toate ca erau angrenati pe doua fronturi la nivel universitar. Clasa mea a functionat intr-un regim de concurenta colectiva, chiar daca pare un non-sens. In cadrul ei ne educam reciproc, ne sfatuiam, iar atat timp cat puteam sa duc la capat orice promisiune, orice obligatie, practic nimic nu ma putea opri.

anna_b2508: din cate vad ai ramas foarte atasat de perioada liceului. au trecut totusi 3 ani si inca mai simti influiente. nu crezi ca e cazul sa te detasezi?

Lucian Balanuta: de colegii din liceu ma leaga o prietenie indelungata. Cu foarte multi dintre ei am fost coleg timp de 8 sau chiar 12 ani. Eram practic o familie, iar fiecare membru admira o calitate a celuilalt. Imi place sa ma inconjor de oameni ambitiosi, care au acea dorinta de avansare si depasire a conditei, iar colegii mei intrunesc aceasta conditie. Desigur, am exemple si din facultate, chiar stau de vorba cu unul dintre ele, dar revenind la partea cu liceul, am stabilit la o intalnire cu ei ca pe viitor vom colabora in ceea ce priveste perspectivele de dezvoltare comuna, iar pana se materializeaza aceasta promisiune voi fi in continuare atasat de ei.

anna_b2508: dreptul si jurnalismul se intrepatrund pe distante relativ mici. de ce sa faci o facultate care presupune un efort foarte mare? nu cumva dreptul iti hraneste nevoia de control?

Lucian Balanuta: Dreptul iti alimenteaza latura subtila. Intotdeauna am admirat retorica unui jurist. Chiar daca materia este foarte stufoasa, pot spune ca pe masura ce parcurg cate o carte de drept, fac cate o analogie cu un subiect prezentat de mass media. Spre exemplu votul din Parlament la cazul Pasat. Ei bine, la Drept administrativ chiar mi-am insusit o serie de cunostiinte care vizeaza etapele premergatoare urmaririi penale a unui demnitar. Incerc ca prin drept sa gasesc un raspuns la orice intrebare pe care o mi-o adresez cu privire la intelegerea unor cazuri media.

anna_b2508: asadar te indrepti spre jurnalismul de investigatie?

Lucian Balanuta: Chiar asta m-ar interesa si de asta trebuie sa ma pun la punct cu legile care guverneaza aceasta tara  :)

anna_b2508: te-ar interesa sa scrii la un moment dat o autobiografie?

Lucian Balanuta: De obicei imi place sa traiesc viata ca pe un film. Imi place sa ma identific cu personaje din carti si filme atunci cand fac ceva. Daca povestea vietii mele va ajunge la un grad considerabil de transpunere intr-o autobiografie, atunci cu siguranta nu voi spune nu.