rorak

Archive for the ‘de amorul artei’ Category

It’s called…true love…

In de amorul artei on iunie 20, 2008 at 8:24 am

         “Astazi, pe cand plecam de la mama, am vazut ceva…
Doi batrani. Amandoi peste 80 de ani. Sot si sotie. Ea, intr-un scaun cu rotile si infofolita in cateva paturi. El, asezat pe o bancutza. Se tin de mana.Isi vorbesc. Se privesc. ISI ZAMBESC.
Astia sunt oamenii care au reusit sa cunoasca fericirea in viata.  Doar ei.”

P.S. aceste randuri sunt preluate de pe blogul lui Mihai Bendeac ( sper sa nu ceara bani de drepturi de autor k nu mai primesc alocatie;))glumeam;))…pur si simplu m-au impresionat  foarte mult …

P.P.S. oameni buni, iubirea adevarata nu se castiga in 2 zile, intr-o saptamana, sau 3 ani…. ci intr-o viata de om!!! Asa ca uitati-va bine la partenerul de langa voi si daca puteti sa va imaginati aniversarea de 80 de ani impreuna cu el inseamna ca ati gasit marea dragoste!(daca nu, nu va mai hraniti cu iluzii…)

I believe in you

In de amorul artei on iunie 8, 2008 at 9:35 am

O melodie extrem de frumoasa pe care nu ma mai satur sa o ascult…

I Believe In You (Duet with Celine Dion)
Artist(Band):Il Divo

Lonely the path you have chosen
A restless road, no turning back
One day you will find your light again
Don’t you know
Don’t let go be strong

Follow your heart
Let your love lead through the darkness
Back to a place you once knew
I believe I believe I believe in you
Follow your dreams
Be yourself an angel of kindness
There’s nothing that you cannot do
I believe I believe I believe in you

Tout seul
Tu t’en iras tout seul
Cœur ouvert
A l’univers
Poursuis ta quête
Sans regarder derrière
N’attends pas
Que le jour
Se lève

Suis ton étoile
Va jusqu’où ton rêve t’emporte
Un jour tu le toucheras
Si tu croix, si tu croix, si tu croix
En toi

Suis ta lumière
N’éteins pas la flamme que tu portes
Au fond de toi souviens-toi
Que je croix, que je croix, que je croix
En toi

Someday I’ll find you
Someday you’ll find me too
And when I hold you close
I know that it’s true

Follow your heart
Let your love lead through the darkness
Back to a place you once knew
I believe I believe I believe in you
Follow your dreams
Be yourself an angel of kindness
There’s nothing that you cannot do
I believe I believe I believe in you

poveste…

In de amorul artei on mai 29, 2008 at 6:29 pm

               A fost o data, o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta, si multe altele printre care si Dragostea. Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda, asa ca
toti au inceput sa-si repare barcile si au plecat cat mai repede. Dragostea a ramas
ultima.
Cand insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis sa ceara ajutorul.
Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus:
“Bogatie ma poti lua cu tine?”. Bogatia a raspuns: “Nu, nu pot. Am atata aur si argint de transportat, incat nu mai este loc si pentru tine”.
Dragostea s-a decis sa intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o
frumoasa barca: “Vanitate, te rog ajuta-ma!”. “Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca”, a raspuns Vanitatea. Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere ajutorul: “Tristete ia-ma cu tine, te rog!” “O…Dragoste, sunt atat de trista, incat vreau sa fiu singura!” Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atat de vesela incat nici nu a auzit cand Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o data s-a auzit o voce: “Vino, Dragoste, te iau eu”. Era un batranel. Dragostea s-a simtit atat de binecuvantata si atat de fericita incat a uitat sa
intrebe cum il cheama. Cand au ajuns pe uscat, batranelul a plecat urmandu-si calea lui. Dragostea, realizand cat de datoare ii este batranelului, a intrebat
Constiinta, un alt batranel: “Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?” “Era Timpul”, a spus Constiinta.” “Timpul!?”, a spus Dragostea mirata. “Dar de ce sa
ma ajute pe mine Timpul?” Constiinta a zambit si a raspuns cu intelepciune:
“Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de mare si minunata este
Dragostea”.

iluzii

In de amorul artei on mai 19, 2008 at 2:10 pm
             Ma uit la tine si nu-mi spui nimic. A ramas doar iluzia. Doar imaginatia mea incetosata. Doar o parere despre cine esti tu, despre cum esti. Despre ce gandesti. Despre ce crezi despre mine. Aici e totul clar. Esti doar un vis. Departe de realitate. Tu esti prea liber, eu prea incatusata. Tu, in lumea ta, in spatiul tau de nepatruns. Ai deschis o fereastra doar, si m-ai lasat sa privesc inauntru. Ai deschis usa si m-ai lasat sa intru. Ai facut turul, mi-ai prezentat lumea ta si tocmai cand incepusem sa ma destind, m-ai aruncat afara. Sunt in spatele usilor cu zabrele, in spatele ferestrelor inchise. Nu e nimeni acasa, e totul pustiu. Lumea ta este cu tine, departe de priviri indiscrete. Asa cum trebuie sa fie. Asa cum era intentia. Ai facut o greseala, un moment de scapare. De acum, fara straini in casa, doar tu cu lumea ta.
Iar eu astept ca tu sa pleci pentru ca eu sa pot veni. Astept ca tu sa stingi lumina pentru ca eu s-o pot deschide pe a mea. De abia atunci pot sa caut lumea mea. Parte din ea. Ce-a mai ramas dupa coliziunea cu lumea ta.
Atata timp cat voi vedea o fanta de lumina, voi ramane in spatele usilor inchise, asteptand un semn. (anonim)